Ce e drăguț, e faptul că în grădina de vară unde stau acum încercând să mă pocnească, eventual, inspirația de a scrie proza de care îmi este, cu toată sinceritatea, dor, se aude o vioară din zona abundentă de oameni. Sună ca la școala de muzică, înaintea serbării de Crăciun, în clasa a 6-a, sau a 7-a, sau poate a 5-a. Nu încearcă niște valsuri izolate și nu se poate spune că vioara are o viteză anume. Dar se aude. Iar asta e superb: să reduci lumea la tăcere, măcar pe metrul pe care îl ochi cu vioara ta, să le obligi gândurile să-și autoimpună lacăte sau să se deschidă în flori. Asta se întâmplă după ce un cățel alb, pui, s-a jucat cu o boabă de strugure alb. Iar dacă ăsta e sfârșitul și acestui iulie, din nou trist și cu miros de sare din mare în aer și bronz, măcar mă bucur că se încheie printre felinare cu mid-lights, stropitori ce mai scapă câțiva stropi pe mâini și picioare, cu încercări joviale de Strauss și știind că un cățel s-a jucat cu boaba de strugure.
043. End of July
31 Sunday Jul 2011
Posted in goodbye July, summer of '11













