Nu ma intereseaza ce se intampla in spatele cortinei, unde totul e obositor, incurcat si onomatopeic. Nu vreau coruri cu note grave si adanci, pierdute. Pier in deznodamanturi si morminte de eroi confundati cu pesti fara oase. Am inmormantat corpuri de pesti ce vorbeau si ma certau. Le-am astupat gura cu pamant, pietrele au cazut pe tesut, au obligat ce era viu sa se predea. De aceea, in spatele cortinei, esenta e moarta. Esenta e-n frunze ce zac sub aschii sub pamantul dintr-un ghiveci spart. Esenta e ingropata adanc in frunze. Si frunzele nu mai sunt gasite de nimeni. Pentru a suplini si o anterioritate iminenta: nici nu le mai cauta nimeni. Moarte secata din toti stropii de ploaie ce le-au udat.
011. Not unlike the waves
17 Thursday Mar 2011
Posted in birds, catatonia, very own neverending novel


